timp

Râdem pe buza de jos a timpului … rîdem alunecînd în prăpăstii,în fotografii vechi,în hîrtii galbene,în amintiri,în concesii,în promisiuni anulate,în vise ruinate,în compromisuri .Rîdem ca ultimii zei.Zei nebuni,dar Zei.Și de ce? Păi d’aia,d’aia bătrînii mei,că timpul nu are decît timpul.Dar e nevoie de timp ca să înțelegem asta.E totdeauna nevoie de timp.Și tocmai timp nu avem … Așa credem.Credem…

Plus

înainte de zbor a trebuit să fie cineva care să îmbrîncească.și care să creadă,pentru că de altfel n-am fi zburat.și…cineva pe care să-l merităm,să știm  că-l merităm și să-l putem merita.A fost și despre asta.

De fapt- nu! N-a trebuit să aibă cine ne îmbrînci,ci cine să stea cu noi,cu mine,dacă vrei,care pur și simplu să stea și să respire înainte … înainte de tot.Și… să aibă ochii închiși.Pentru că crede.Este singurul lucru esențial,singura circumstanță absolut necesară oricărei situații,oricărui caz…  iată lecția de astăzi.Plus o zi pe Pământ,plus o circumvoluțiune,dacă e și despre asta. (zâmbet )

Început

și iar începem.Mereu o luăm de la capăt.Mereu o altă funie întindem pînă la epuizare,surprinzîndu-ne de propria putere,durere,neștire…mereu căutînd alt pisc,alt munte,altă greutate de tîrît.Mereu zîmbind obosiți la sfîrșit… mereu sperînd și așteptînd.Există ceva magic pînă la tragedie în fiecare început.Început de orice.Dar mai ales de an.  🙂

Anul ăsta va fi minunat.Știu!

 

 

 

P.S.

mi-e dor sa-mi fie dor de tine…

mi-e al naibii de dor!

last post

 

🙂

let go

probabil lumea,adevărata lume începe acolo unde lași totul ,lași totul liber.Să fie.Exact așa cum este.De asta i s-a spus nobil … pentru că în pofida faptului că te mai apasă uneori, știi că ar trebui să desfaci degetele și să lași să cadă …  mai departe e …  ușor.Cumva…

paradoxul e că ca să te umpli ar trebui să te golești.

muzică

a trebuit să fie muzică ca să-ți poți mușca buzele nu numai atunci cînd  ești în încurcătură,ci și în momentele în care  simți c-ai putea să-i faci pe zei să leșine  dacă le-ai împrumuta căștile pe-o clipă …

nu-știu-cum

nu știu  dac-aș muri pentru tine… mai degrabă aș trăi pentru tine.Ca să-ți alerg prin vene ,sărind și tropăind ca puricii.

ninge.Prima dată anul ăsta.Ar trebui să-mi pun o dorință,dar azi sunt prea fericită.Așa,fără motiv.Ca tot ce este prea profund pentru a putea fi explicat. You and I, will be fine. 🙂 yeah ,baby!

Sentiment de nu-știu-cum …

Gusturi (1)

gust de mers la mare.De urcat în mașină,mîncat căpșuni și cireșe,murdărit mîini,tricou,buze și ascultat asta:

daaaaaaa! Decembrie, la o parte … noi mergem cu vară!

Cicatrici

Cicatrici…

Și am rămas amîndoi numai cu cicatricile.Fiecare cicatrice cu degetul ei ,plimbînduse leneș înainte și-napoi.Degetele altcuiva.Pentru că ale noastre sunt lipite de obrajii,de ochii din care se scurg gîndurile nebune la vale fără stăpîn.

-Hei,ce ai?de ce plîngi?

-Nimic,așa… chiar nimic.

Se înalță ierni peste capetele noastre .Timpul răvășește tot.Timpul uită,dar asta nu înseamnă că vindecă.

Doamne,cum am putut fi atît de visători?Atît de deconectați de lume…

Vînturi reci suflă peste cicatrici, jupuindu-le.Tu n-ai dispărut,ai rămas în carne ,coaja pielii se desparte iar tu rămîi.Uneori,săptămîni și luni la rînd plouă cu tine în mine.Fără oprire.Ca și cum ai fi… nu știu.E doar… unele lucruri rămîn pentru totdeauna.Dincolo de toate,în pofida a toate.

Sentimentul că ești doi oameni în unul.Dilatare.Un capăt de lume se-ntinde spre celălalt.Fără să-l ajungă vreodată.

“-Plouă  cu vodka și sînt beat de Noi.” Sînt!Unele beții sunt pentru totdeauna…

Alcoolici de iubire,ne revărsăm privirile trist peste geam,respirăm adînc,ne apăsăm degetele peste ochi și sperăm ca-n următoarea zi să nu ni se pară că fiecare trecător este El.sau Ea,sau Noi,cei care am fi putut fi.