despre vrut

Am vrut lacrimi,fum,frumusețe,căderi,spectacol,sânge,iubire,răni,zboruri,planări,căderi,înnecuri ,iluzii,reveniri,splendoare,vin,beție,cuvinte,avânt,mâini,apusuri,frici,vise

momente care să-mi ia respirația,s-o ridice până la cosmos ,s-o lovească de univers și s-o lase-n cădere liberă,amețitoare,nebună spre  … asfalt.

Am vrut Viață!Am vrut plenitudine!Am vrut  tot!

 

Vântul din oase

… și eu n-am fost nimic mai mult decât

vânt

în spațiul dintre  oasele tale frânte…

 

Și cine vede vîntul?

 

 

Exces

să trec prin tine ca un glonte,

să ni se întîlnescă inimile față-n față.

și așa să moară…

-A fi trist de fericire.De prea multă fericire…dacă există așa ceva.

Pofta

Poftă de tine

ca de cireșe.

Deviații

* Poate că anumitor oameni le place să se sfârșească cîte puțin.Ca o lumânare.

De aia fumează…

Totuși, țigările au atîtea istorii …  despre oameni.Inspirate și expirate.Așternute  pe  plămâni ca desenele oamenilor preistorici pe pereții peșterilor.

*Trebuie să ne rănească în permanență cineva ca să ne putem suporta .

Și ce facem noi?Simplu!Ne rănim singuri…

*În viață,ca și la jocul de șah trebuie să fie undeva Nebunul.

*A trăi ca a muri.A muri ca a trăi.

*Cămășile.Trecute mai mult prin om decât peste el… S-ar putea scrie romane…

*Toți am vrut să schimbăm lumea.Și pînă la urmă,ne-a schimbat ea pe noi.Și cine știe  dacă n-a fost  totuși un schimb bun…

*Și am vrut totul sau nimic,uitînd că de fapt lumea e mult mai mult decît două nuanțe… așa că am învățat să fiu cu tine fără să fiu și să fiu fără a fi cu tine.

 

 

#tu.

…și am făcut fețe-fețe crezând că nu mă vezi,și te-am urlat deși erai atît de aproape… și te-am strigat în șoaptă când erai atât de departe.și mi-am dorit cu toată inima să dispari,să pleci undeva de unde să nu te întorci niciodată ,și te-am vrut lângă mine  atunci când tremuram la gândul că chiar ai putea pleca.pentru totdeauna.oriunde.Te-am urât ,știi?Te-am plâns,te-am râs,te-am scris,te-am băut,m-am prefăcut ca te uit,că te ignor,că te-ai dizolvat,dezintegrat… ți-am simțit vocea,cuvintele și necuvintele,uneori disperările,ades uitările.De fapt ,uitările ți le-am simțit acut ,pe piele și în carne ,ca o rană. mai adîncă decât mi-aș fi imaginat că pot suporta.Și apoi,apoi m-am obișnuit.Cu tine.Așa.Tu ca o durere.Nu dori  întotdeauna.Aproape.Dar ades.În fine ,poate că tu ai și murit în mine.Moartea este ceea ce viața uită…Eu nu te-am uitat,m-ai uitat tu,dar ai murit oarecum în mine …  și eu nu te pot lăsa.Port cadavrul unei iubiri finisate ca  o moarte bruscă într-o dimineață de Crăciun…. de aia mă port atit de greu prin lume.

 

A fost lumină

…Și nu-mi mai fă promisiuni din priviri,de parcă mi-ai stoarce  lacrimi în mîini.Șansele noastre s-au epuizat… șiiii, știi,uneori câte-un  gând împiedicat,rămas în urmă de celelalte se oprește  să-și tragă sufletul la umbrele minții  șiii …  știi ce reținem de la oameni,nu!,hai să rectific ,ce rețin eu,ce-mi rămâne mie ,în afară de cuvinte – sînt instantanee cu părți ale corpului : mâinile,ochii ,obrajii,buzele,spinarea … ce-a rămas de la tine ,în afară de ceva lacrimi,ceva salivă,ceva cicatrici ,ceva … etcetera?păi,simplu … (surâs trist (pentru că nimic nu e simplu))  – de la tine au rămas  îmbrățișările.Sînt îmbrățișări care țin cald numai din amintiri ,fără să le repeți …

Zilele trecute mă-ntrebase cineva dacă am iubit.A fost lumină ,zic.

Și dac-a fost Lumină,ai fost tu,și dac-ai fost tu –  se cheamă c-a fost iubire.Ș-apoi semne de-ntrebare fără sfârșit.Nu știu…

M-am amăgit de-atâtea ori că te las sau că te-am lăsat în urmă  încît nici nu mă mai uimește faptul că de fiecare dată  când… știi tu – apari , se reaprinde un  bec în mine.De parcă ar exista întrerupător pentru tu și eu.Energie este – numai că e închisă pe timp de noapte.Ca un fel de odihnă sau conservare,sau mai știu eu ce … așa e cu iluziile astea .Numai că … lumina se face tot mai slabă,ca un felinar obosit într-un parc la mijloc de iarnă …

Tu mai ești … numai că te consumi.Încet,agale,leneș.

Noapte bună.

…bună!

Prostesc bineînțeles sa adaug,dar … tu ,tu, … tot mai semeni cu infinitul .Și ai gust de muzică:cosmic!… Încă…

Soarele meu de noiembrie…

 

Nocturne (2)

“…-Tu ești fericită?
– Nu știu.Nu trebuie să te gândești , când o să fii – o să fii .E ca la copii  – îs fericiți fără s-o știe.

Ca un fel de inconștiență.Tre’ să fii absorbit de altceva.  …și dacă este fericire – vine când o aștepți mai puțin.

o! trebuie să te joci cu viața ca copiii ,ș’apoi ai să fii fericit, poate chiar fără să-ți dai seama…  🙂

-naivă… ”

Nocturne (1)

”-Tu crezi (în Dumnezeu)?

-Jumi-juma…da.Cred ca …cred.Tu  – nu ?

-Eu cred în tine.

-Trebuia sa te faci scriitor tu …

-Exagerezi.”

V

vise  somnoroase

umbla goale 

prin cap,

desculte ,despletite

dez-de-mine… :

 

“-ce-i cu tine?

-tu.”