Motto:
Sunt atât de fericit astăzi
de parcă mi-aş lua la revedere de la viaţă,
de parcă mi-aş băga în inimă un măr
ca să nu mai bată ci ca să stea dracului,
ca să pot să mă apropii de tine şi să-ţi spun:
– Mă, ţi-o fi sete,
ia şi tu şi muşcă un măr!
N. Stanescu
poate care trebui sa le fim recunoscatori celor care ne-au dezamagit, altfel nu i-am fi gasit pe cei care ne fac fericiti.
da, era furtuna.
zimbea. era dupa-amiaza, iulie, furtuna.
Zimbea cu fata rezemata de geam, cu intregul corp rezemat de geam, cu intreaga fiinta. Urmarea cu degetele drumurile ploii pe geam.Drumuri se desparteau, se regaseau, se certau,se intunecau, strigau, iubeau. Iubeau!
Avea ochii calzi, emotionati. Ca atunci cind o piesa atinge ceva dinauntru, din strafunduri, ceva ce parea adormit.Dar traia. Simtea acel sentiment, il sorbea, il savura. Ca urmele de cafea ramase dimineata pe buze.
Poate ca uneori cele mai bune lucruri sunt cele care nu ni se intimpla.
I-a fulgerat prin cap.
Sau poate…
Zimbea. Gindurile nu mai aveau putere asupra ei. Veneau si plecau ca necunoscutii, ca cei care-ti sunt absolut indiferenti.
Nu mai era durere. se dizolvase. Disparuse in neant. Si acum stia, stia ca…
nu, acum uitase ce mai stia. Uita si lucrurile pe care abia le aflase. Pentru ca nu mai contau.
auzise brusc un zgomot, cazuse ceva pe jos. niste semi-silabe, semi-cuvinte… cineva abia trezit, abia-adormit. era in camera ei, era suportabil, era bine venit. era asteptat.
cazusera merele pe jos. rasturnase cosul cu mere. el rasturnase cosul cu mere.
iar ea era senina. zimbea. lumina. da, uneorii oamenii sunt ca becurile.sau licuricii. Lumineaza.
intinse mina si biiguise ceva care suna ca o chemare.
il privea si zimbea. intelese.
ridicase un mar de pe jos, podeaua ii scirtia sub picioare. mirosea a lemn vechi, a mere proaspete, a miez de vara, a ploaie.
nimic si totul aveau sens.
se intinse pe margine, inchise ochii. era ca un copil in burta mamei. el intinse mina dreapta, o cuprinse, o acaparase. ii apartinea. stia ca are totul: si mintea, si inima, si miinile, si tot ce voia. tot ce fusese al ei era acum al lui.
nu avea nimic si era senina. fericita.
o strinse.
muscase din mar, cu ochii inchisi. sucul i se prelinse pe buze si era … sus.
probabil asa se simte marea in mijloc de vara. sau pasarile cind zboara.
probabil.
sau, poate cu mult mai putin de atit.
zimbea cu totul, zimbea toata. putea zimbi orice.
aproape.blog 