pentru că … da!În fiecare zi! În fiecare zi ne trezim cu un bagaj întreg de dorințe,și speranțe,și vise și umblăm hai-hui prin lume și prin viață cu ele de mână.Cu ele în cap,sau pe buze,sau în ochi,sau în vene.Până apare omul potrivit.Ș-atunci te oprești,rămâi blocat și nici nu mai știi c-ai avut vise,speranțe,dorințe.Totul se transformă,devine ireal.Și te trezești zâmbind tâmp cu capul rezemat de geam,disperat până la piele,până la lacrimi,până la carne pentru că în prezența acelui om nu mai poți spune nimic.Cum de ce?Păi,cum să spui că-l iubești cuiva pe care-l iubești?Uite-așa lucrurile se complică,te trezești seara târziu cu capul înfundat în pernă ,obosit și cu insomnii… ca dimineața,s-o iei de la capăt … pînă cînd?Nu știu… probabil pînă când timupl învață să-ți pună piedici la locul potrivit.Sau…
despre melci prin suflet.


